On 20 februarie 2010, In 1. Liturgică, By Ierom. Petru
Am scris un studiu despre istoria Proscomidiei în care am abordat o serie întreagă de probleme, printre care şi cea a pomenirii Sfinţilor Îngeri în rândul "celor 9 cete", inclusiv implicaţiile dogmatice ale unei astfel de pomeniri. Am anexat şi textul critic al Proscomidiei cu unele revizuiri şi comentarii.
Cei care deja au descărcat odată fişierul, vă rugăm să o mai faceţi o dată, pentru că am făcut unele corectări gramaticale, care mi-au scăpat la "prima ediţie". Vechiul fişier îl puteţi şterge.
Ne cerem scuze…
On 12 februarie 2010, In 1. Liturgică, By Ierom. Petru
Sinaxarul Mănăstirii "Naşterea Domnului" din Zăbriceni (raionul Edineţ, Republica Moldova) conţine numele Sfinţilor şi Sărbătorilor din fiecare zi a anului bisericesc, aşa cum se sărbătoresc ele în această Mănăstire.
Sinaxarul este completat cu multe nume noi din întreaga lume Ortodoxă, având şi unele note tipiconale explicative.
Vă prezentăm ultima variantă (2010) a studiului nostru despre Perioada liturgică a Triodului.
Studiul de faţă face o introducere în cartea şi perioada Triodului, apoi tratează istoric şi liturgic fiecare element constitutiv:Perioada pregătitoare Postului Mare, Săptămânile şi Duminicile Postului Mare şi Săptămâna Patimilor. (mai mult…)
On 9 februarie 2010, In 1. Liturgică, By Ierom. Petru
Cei preocupaţi de liturgică au văzut sau poate au şi citit cele 3 volume de "Dialoguri liturgice" ale profesorului grec Ionnis Foundoulis (1927-2007), apărute la Editura Bizantină din Bucureşti. (mai mult…)
Părintele Arhimandrit dr. Ioan Marin Mălinaş publică, în editura Presa Universitară Clujeană, volumul al II-lea al impunătoarei sale lucrări despre Pentarhie, concepută ca o trilogie, deşi fiecare din cele două volume apărute până acum (primul la începutul anului 2006) are două tomuri.
Tomurile celui de al doilea volum se intitulează „Biserica Catholică Ortodoxă şi patriarhii acesteia până în secolul al VIII-lea. Între moştenirea Chalcedonului şi încercarea de codificare a dreptului canonic prin Sinodul quinisext 691-692”, respectiv: „Regeste imperiale şi patriarhale privitoare la Sinoadele Ecumenice, 325 – 787”, care vor fi urmate de un alt volum, II/3. (mai mult…)
Încă din primul secol creștin au existat o serie de triburi arabe, care s-au botezat, cum a fost cazul GHASANIȚILOR, care trăiau în nordul actualei Arabii Saudite, realizând o serie de contribuții pentru cultura și civilizația arabă, cum ar fi traducerile din grecește a diferitelor opere literare și științifice. Așa se face că între „creștinii arabi” au existat o serie de medici, scriitori, arhitecți, artiști, politicieni și oameni de știință.[1]
Trebuie să fim însă foarte atenți, atunci când definim etnia „creștinilor arabi”, pentru că o mare parte din ei sunt numai vorbitori de limbă arabă. Copții din Egipt, de pildă, au limba proprie – Copta -și se definesc a fi numai vorbitori de limbă arabă, dar de etnie coptă, urmașii vechilor Ptolemei. La fel este cazul și cu creștinii de limbă arameică sau vechii sirieni, astăzi bilingvi (aramaică și arabă). Și maroniții din Libanon se consideră a fi continuatorii vechilor fenicieni, iar chaldeenii din Irak se consideră a ficontinuatorii arameilor, spre a se deosebi de arabii musulmani, din Arabia Saudită, deși toți sunt vorbitori de limbă arabă.
Am scris un studiu (curs pentru master) pe care l-am intitulat: ISTORIA ŞI SLUJBA PRIVEGHERII MONAHALE DUPĂ TIPICUL SAVAIT, COMPARAT CU ALTE RÂNDUIELI TIPICONALE. MODELULUL AGRIPNIEI DUMINICALE(mai mult…)